iPODO BLOG

iPODO BLOG

miercuri, 25 septembrie 2019


  „Nea Ioane, tu ai un kilogram de aur în curte şi ţi-l scot eu, iar pentru asta o să primeşti 60 de grame de aur redevenţă. E lucru simplu: ceea ce ai nu vinzi, dai în concesiune, e un contract ferm, la noi e multă seriozitate. Şi, uite, dacă mă ajuţi să scoatem în 20 de ani, îţi dau şi de muncă, cu un salariu de 5 grame pe an. Da fapt, contribuţia mea e minimă. Eu îţi pun la dispoziţie logistica, aparatele, instrumentele necesare, iar tu faci tot, iar la urmă vei primi o distincţie europeană, ca să înţelegi că Europa nu uită niciodată să-şi recompenseze truditorii. Nea Ioane, într-un timp bine definit trebuie să facem curăţenie în curtea matale. Ascultă-mă bine! Vom săpa, tu vei săpa!, şi ce vei găsi, îmi vei raporta. Eu cam ştiu ce vei găsi şi îţi spun de pe-acum ca să ştii la ce să te-aştepţi: vei găsi bolovanul de aur despre care ţi-am explicat cum stă treaba. Vei găsi multe alte resurse pe care nu ştii să le scoţi, dar eu te voi învăţa. Eşti înapoiat, asta e, nu trebuie să deznădăjduieşti. Eu pentru asta em venit la tine: pentru a te încuraja. Îţi redau speranţa, dacă promiţi că eşti un elev docil şi asculţi de profesorul tău care îţi vrea binele şi numai binele. În fine, vei găsi în acel pământ din curtea casei tale oase. Da, ai auzit bine: oase. Acele oase sânt istoria ta, care vezi limpede că nu te ajută cu nimic. Un şir nesfârşit de războaie pentru apărarea unui pământ în care îţi vor zăcea oasele în cele din urmă. Eu îţi vorbesc de pace, nu de război. Vreau ca tu să fii un om care să nu se mai împotrivească la orice cuvânt, chiar dacă acel cuvânt înseamnă deposedare, delegitimare, desfiinţare. E clar? Nea Ioane, eu tocmai ţi-am predat un curs european de toleranţă şi consider că eşti unul dintre absolvenţii pe care pot să mă bazez şi care are în faţă tot viitorul plin de promisiuni şi strălucire.Un lucru mai am să-ţi precizez. Fă bine şi aruncă icoana pe care o ţii pe perete, fiindcă din cauza ei nu se dărâmă peretele casei. E lucru ciudat! Cercetătorii noştri, vreau să spun cei mai titraţi, cei din centrele de prestigiu, au găsit o explicaţie ştiinţifică oarecum bizară. ei susţin că nu peretele ţine icoana, deşi noi asta vedem şi aşa am văzut secole de-a rândul. Cel puţin dinspre vest aşa se vede. Deci nu peretele ţine icoana, ci icoana ţine peretele ăsta blestemat de lut care te apără de tot felul de intemperii. tu trebuie să dai frumuşel icoana jos ca să pice dracului odată şandramaua asta, că în Europa nu ai cum să intri cu pământ şi paie, ci cu material nou, aşa cum îţi voi vinde eu la un preţ pe care o să-l plătească nepoţii şi strănepoţii tăi, fiindcă tu n-ai să poţi niciodată să acoperi cheltuiala pe care am să ţi-o pun în cârcă. Cu Dumnezeu din icoana matale nu ştiu ce voi face… Vorba vine că nu ştiu… Eu ştiu tot. Te urmăresc dintotdeauna. Iauită-te pe ecranul ăsta! Ce vezi? Exact. Eşti tu de ieri, de acum o sută de ani, de acum două mii de ani, eşti tu, care te trezeşti dimineaţa şi îţi faci cruce şi săruţi pământul ţării tale. Dar dacă icoana nu-i pe perete, la ce să te mai închini? Şi dacă pământul nu e al tău, la ce să-l săruţi? Nea Ioane, uită-te la mine! Cine eşti tu? Tu nu eşti Ion! zi după mine: “Eu nu sunt Ion!”. Repetă-ţi tot timpul lucrul ăsta, e foarte important. O să scapi de povara injustă a identităţii naţionale. Când ai ezitări, cheamă-mă şi eu îţi voi aduce aminte lecţia. Memoria nu este bună, creează obsesii. Şi n-aş vrea ca tocmai tu să fii catalogat ca având obsesii naţionaliste, religioase. Trăim într-o epocă în care pe mine mă interesează ce ai, nu cine eşti. Zi încă o dată după mine: “Eu nu sunt Ion!”. Foarte bine! Mai zi odată! Vezi câtă muncă e ca să distrugi un popor?”

  Un cutremurator fragment din excelenta carte ,,România furată - Raportul comisarului european Samuel Scheib", scrisă de  Sergiu Ciocârlan în 2014 (apărută la Editura Aeropag).

vineri, 9 august 2019

Paul McCartney on Abbey Road almost 50 years.


Buhusi - In linistea noptii.


Mai târziu!!!
Mai târziu, voi vorbi cu tine..
Mai târziu te sun,
Mai târziu ne vedem,
Mai târziu, facem o plimbare..
Mai târziu îți spun ce simt,
Mai târziu vei știi ce însemni pentru mine..
Mai târziu, poate te voi iubi.., sau poate te voi uita..Lăsăm totul pe mai târziu, și uităm că „mai târziu”, nu e al nostru
Ca „mai târziu”, oamenii s-ar putea sa nu mai fie aici, lângă noi..Ca „mai târziu” s-ar putea să nu ne mai auzim, sau sa nu ne mai pese..Ca „mai târziu” cel care aleargă azi sa te strângă în brațe, poate fi legat cu fire la aparate..Ca „mai târziu”, copiii nu mai sunt copii..., și părinții nu ne mai sunt decât amintire..Ca „mai târziu”, ziua se transforma în noapte, puterea în neputință, zâmbetul în grimasă de durere... și viata în moarte..
„Mai târziu”, va fi prea târziu...!

sâmbătă, 16 martie 2019

Ileana Vulpescu la 80 de ani.


Ileana Vulpescu la 80 de ani:
„La 80 de ani, cum nu mă pregătesc de grădiniţă, am tras şi aceste concluzii despre lumea-n care trăim. Pământul ― socot ― este ori un loc de ispăşire ori o colonie penitenciară a altei lumi, iar noi, orişicum, cobaii. Cu aceste vederi, am zis că, dacă tot mi s-a dat viaţă, atunci s-o trăiesc. Modest, fără fumuri, într-o lume tot mai restrînsă. Oricum, altă viaţă nu mi-aş dori. Scriu fiindcă am vrut să comunic în felul ăsta cu semenii mei.
..........................
Am trăit pînă la 15 ani în regim monarhic, pe urmă în comunism şi, din 1990, în regimul succesor acestuia, în care s-au ilustrat o mulţime de nepoţei ai Kominternului. Bine ― un bine pentru toată lumea ― n-a fost niciodată-n România; şi nicăieri pe Pămînt. Nu mi-a fost drag internaţionalismul comunist, nu mi-e drag nici internaţionalismul capitalist. Mă doare să văd că patriotismul este asimilat sifilisului şi blenoragiei. Mă-ntristează să văd că, în comparaţie cu politica, bordelul este o mănăstire. Că învăţămîntul este o parodie, că-n spitale trebuie să-ţi aduci şi tifon de-acasă. La acest ultim capitol am bătut de departe comunismul.
Cultura a ajuns o aventură individuală, iar limba română din mass-media, o păsărească de rîs şi de plîns.
Ce fac eu ? Mă uit cum fuge timpul. Viaţa m-a-nvăţat să rîd cu măsură şi să-mi economisesc lacrimile.
Dacă într-un viitor neprecizat cineva m-ar mai citi şi m-ar comenta, aş dori să se refere doar la ceea ce-am scris. N-am nimic de ascuns autobiografic, dar îmi consider viaţa cît se poate de banală; deşi n-am trăit-o-n dorul lelii.

La 80 de ani ― le urez tuturor (şi mai ales celor tineri) să-şi întărească vîrtos cocoaşa, să-şi poarte cu demnitate crucea şi să se bucure de fiecare clipă ca şi cînd ar fi ultima."

luni, 11 februarie 2019

Iarna vietii.

 "Ştii . . . timpul are un fel al său de a se mişca repede şi de a nu-ţi da răgaz sădevii conştient de trecerea anilor. Parcă mai ieri eram tânăr, abia căsătorit şi urcându-mă la bordul noii vieţi alături de partenera mea de cuplu. Într-un fel, parcă s-a întâmplat cu ani în urmă şi mă întreb unde s-au dus toţi aceşti ani. Ştiu că i-am trăit pe toţi.
Am străfulgerări în care văd cum era odată, cu toate speranţele şi visele.
Dar iată că acum trăiesc...iarna vieţii mele şi sunt luat prin surprindere.
Cum am ajuns aici atât de repede?
Unde s-au dus anii şi unde s-a dus tinereţea?
Îmi amintesc clar cum întâlneam oameni mai în vârstă decât mine de-a lungul anilor şi cum gândeam că aceşti oameni mai în vârstă erau la ani distanţă de mine, astfel încât această iarnă părea atât de departe, încât nici măcar nu mi-o puteam imagina prea bine.
Dar iată-mă aici....prietenii mei sunt pensionari şi au încărunţit...se mişcă mai încet şi eu văd în ei persoane vârstnice. Unii sunt într-o formă mai bună, alţii într-o formă mai proastă decât mine, dar la toţi constat o mare schimbare...Nu mai regăsesc în ei pe cei de care îmi amintesc că erau tineri şi vibranţi, ci...ca şi mine, vârsta lor începe să se arate şi acum suntem noi acei oameni mai în vârstă pe care îi vedeam şi în care nu ne imaginam că ne vom transforma. Acum, în fiecare zi am sentimentul că şi a face un duş reprezintă o provocare pentru ziua respectivă! Iar a trage un pui de somn după-amiaza nu mai înseamnă răsfăţ, ci obligaţie! Căci dacă nu dorm din proprie voinţă, adorm pe locul în care mă aflu!
Astfel, intru acum în acest alt anotimp al vieţii mele nepregătit pentru toate durerile şi junghiurile, pentru pierderea puterii şi a capacităţii de a merge şi de a face lucruri pe care mi-am dorit să le fac dar nu am reuşit niciodată !
Cel puţin însă, ştiu că iarna a sosit şi nu ştiu cât va dura...asta ştiu, că atunci când s-a terminat pe acest pământ, s-a
terminat pur şi simplu. Va începe o nouă aventură !
Da, am regrete. Există lucruri pe care nu aş fi vrut să le fac, lucruri pe care ar fi trebuit să le fac, dar, într-adevăr, sunt şi multe lucruri de care mă bucur că le-am făcut. Toate s-au întâmplat într-o singură viaţă.
Aşa că, dacă nu te afli în iarna vieţii tale, lasă-mă să-ţi reamintesc că ea va sosi mai repede decât îţi închipui. Deci, orice ce ţi-ai dori să realizezi în viaţă, te rog să realizezi repede !
Nu amâna prea mult lucrurile ! Viaţa trece repede.
Fă azi tot ceea ce poţi, căci nu poţi şti cu siguranţă dacă te afli sau nu în iarna vieţii tale ! Nu ţi s-a promis că tu vei avea parte de toate anotimpurile, aşa că trăieşte pentru azi şi spune toate lucrurile pe care vrei ca cei dragi să şi le amintească...şi speră că ei te vor aprecia şi iubi pentru toate lucrurile pe care le-ai făcut pentru ei în toţi anii trecuţi!
"Viaţa" este un dar pentru tine. Felul în care îţi trăieşti viaţa este darul tău pentru cei care vin după tine. Transformă-l într-unul fantastic. TRĂIEŞTE-ŢI BINE VIAŢA! BUCURĂ-TE DE AZI ! FĂ CEVA AMUZANT ! FII FERICIT ! FĂ DIN ACEASTĂ ZI UNA GROZAVĂ !
Ţine minte: "Adevărata avere este sănătatea, nu nişte amărâţi de bani."
TRĂIEŞTE FERICIT  !
ÎN SFÂRŞIT, GÂNDEŞTE-TE LA URMĂTOARELE:
AZI EŞTI MAI BĂTRÂN DECÂT AI FOST VREODATĂ, TOTUŞI EŞTI MAI TÂNĂR DECÂT VEI FI DE ACUM ÎNAINTE. BUCURĂ-TE DE ACEASTĂ ZI DE LA UN CAPĂT LA ALTUL AL EI.
Copiii tăi devin tu, dar nepoţii tăi sunt perfecţi !
Să ieşi din casă este bine, a te întoarce acasă este mai bine !
Uiţi nume, dar...este bine, căci alţi oameni uită şi că te-au cunoscut vreodată !!!
Nu-ţi mai pasă de lucruri de care îţi păsa, dar cu siguranţă îţi pasă că nu-ţi mai pasă de ele.
Dormi mai bine pe un fotoliu cu televizornul zbârnânindu-ţi în faţă decât într-un pat. Acesta se numeste "pre-somn."
Îţi lipsesc zilele când totul mergea doar apăsând pe un buton de "pornit" şi "oprit"
Ai tendinţa de a folosi mai multe cuvinte cu patru litere..."ce?" (what în engleză), "când", "unde"...
Acum că îţi permiţi bijuterii scumpe, nu le mai porţi purta în siguranţă nicăieri.
Ai observat că tot ceea ce se vinde în magazine este "fără mâneci?"
Ceea ce odată erau pistrui, sunt acum pete hepatice.
Dar VECHI este bun în anumite sensuri: cântece vechi, filme vechi şi mai ales prieteni vechi !
Bucură-te "prieten vechi!"
NU CEEA CE ADUNI, CI CEEA CE RĂSPÂNDEŞTI SPUNE CE FEL DE VIAŢĂ AI TRĂIT ".