„Nea Ioane, tu ai un
kilogram de aur în curte şi ţi-l scot eu, iar pentru asta o să primeşti 60 de
grame de aur redevenţă. E lucru simplu: ceea ce ai nu vinzi, dai în concesiune,
e un contract ferm, la noi e multă seriozitate. Şi, uite, dacă mă ajuţi să
scoatem în 20 de ani, îţi dau şi de muncă, cu un salariu de 5 grame pe an. Da
fapt, contribuţia mea e minimă. Eu îţi pun la dispoziţie logistica, aparatele,
instrumentele necesare, iar tu faci tot, iar la urmă vei primi o distincţie
europeană, ca să înţelegi că Europa nu uită niciodată să-şi recompenseze
truditorii. Nea Ioane, într-un timp bine definit trebuie să facem curăţenie în
curtea matale. Ascultă-mă bine! Vom săpa, tu vei săpa!, şi ce vei găsi, îmi vei
raporta. Eu cam ştiu ce vei găsi şi îţi spun de pe-acum ca să ştii la ce să
te-aştepţi: vei găsi bolovanul de aur despre care ţi-am explicat cum stă
treaba. Vei găsi multe alte resurse pe care nu ştii să le scoţi, dar eu te voi
învăţa. Eşti înapoiat, asta e, nu trebuie să deznădăjduieşti. Eu pentru asta em
venit la tine: pentru a te încuraja. Îţi redau speranţa, dacă promiţi că eşti
un elev docil şi asculţi de profesorul tău care îţi vrea binele şi numai
binele. În fine, vei găsi în acel pământ din curtea casei tale oase. Da, ai
auzit bine: oase. Acele oase sânt istoria ta, care vezi limpede că nu te ajută
cu nimic. Un şir nesfârşit de războaie pentru apărarea unui pământ în care îţi
vor zăcea oasele în cele din urmă. Eu îţi vorbesc de pace, nu de război. Vreau
ca tu să fii un om care să nu se mai împotrivească la orice cuvânt, chiar dacă
acel cuvânt înseamnă deposedare, delegitimare, desfiinţare. E clar? Nea Ioane,
eu tocmai ţi-am predat un curs european de toleranţă şi consider că eşti unul
dintre absolvenţii pe care pot să mă bazez şi care are în faţă tot viitorul
plin de promisiuni şi strălucire.Un lucru mai am să-ţi precizez. Fă bine şi
aruncă icoana pe care o ţii pe perete, fiindcă din cauza ei nu se dărâmă
peretele casei. E lucru ciudat! Cercetătorii noştri, vreau să spun cei mai
titraţi, cei din centrele de prestigiu, au găsit o explicaţie ştiinţifică
oarecum bizară. ei susţin că nu peretele ţine icoana, deşi noi asta vedem şi
aşa am văzut secole de-a rândul. Cel puţin dinspre vest aşa se vede. Deci nu
peretele ţine icoana, ci icoana ţine peretele ăsta blestemat de lut care te
apără de tot felul de intemperii. tu trebuie să dai frumuşel icoana jos ca să
pice dracului odată şandramaua asta, că în Europa nu ai cum să intri cu pământ
şi paie, ci cu material nou, aşa cum îţi voi vinde eu la un preţ pe care o să-l
plătească nepoţii şi strănepoţii tăi, fiindcă tu n-ai să poţi niciodată să
acoperi cheltuiala pe care am să ţi-o pun în cârcă. Cu Dumnezeu din icoana
matale nu ştiu ce voi face… Vorba vine că nu ştiu… Eu ştiu tot. Te urmăresc
dintotdeauna. Iauită-te pe ecranul ăsta! Ce vezi? Exact. Eşti tu de ieri, de
acum o sută de ani, de acum două mii de ani, eşti tu, care te trezeşti
dimineaţa şi îţi faci cruce şi săruţi pământul ţării tale. Dar dacă icoana nu-i
pe perete, la ce să te mai închini? Şi dacă pământul nu e al tău, la ce să-l
săruţi? Nea Ioane, uită-te la mine! Cine eşti tu? Tu nu eşti Ion! zi după mine:
“Eu nu sunt Ion!”. Repetă-ţi tot timpul lucrul ăsta, e foarte important. O să
scapi de povara injustă a identităţii naţionale. Când ai ezitări, cheamă-mă şi
eu îţi voi aduce aminte lecţia. Memoria nu este bună, creează obsesii. Şi n-aş
vrea ca tocmai tu să fii catalogat ca având obsesii naţionaliste, religioase.
Trăim într-o epocă în care pe mine mă interesează ce ai, nu cine eşti. Zi încă
o dată după mine: “Eu nu sunt Ion!”. Foarte bine! Mai zi odată! Vezi câtă muncă
e ca să distrugi un popor?”
Un cutremurator fragment din excelenta carte ,,România
furată - Raportul comisarului european Samuel Scheib", scrisă de Sergiu Ciocârlan în 2014 (apărută la Editura
Aeropag).
