România e pe cale să instituţionalizeze un nou model, inovator, de premiere a performanţei şi de responsabilizare publică. Pentru
performanţa de a nu bate pe nimeni şi de a nu-şi asuma absolut nici o responsabilitate cu privire la cel mai penibil start de preliminarii din istoria recentă, selecţionerul echipei naţionale de fotbal este pe cale de a fi premiat cu prelungirea contractului şi majorarea substanţială a salariului. Sigur, omul, altfel un tip spălat şi alfabetizat, are o sumedenie de explicaţii, de la ostilitatea impresarilor şi (mai nou) a presei, până la lipsa valorii jucătorilor. La nevoie se poate umbla şi la cutia cu amintiri nepieritoare, din vremea
disidenţei antiregim comunist a tatălui său la echipa Miliţiei. Până la urmă, rezultatul muncii sale, evaluată oriunde-n lume prin prisma rezultatelor, habar n-am cât de iscusită şi dedicată, e un tabel cu echipa antrenată de el în coadă, ciuca bătăilor. Că, în ţara unde nimeni nu demisionează benevol, Răzvan Lucescu nu realizează cât e de ridicol agăţându-se de o funcţie care-l depăşeşte nici nu-i o tragedie. Dar faptul că lipsa de performanţă este încurajată complice şi premiată de şefii lui direcţi tinde să ne caracterizeze ca popor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu